pediatru.MyForum.ro :: Copilul supradotat… speranta secreta a multor parinti

Trimis: 18/06/2010 10:06

Generalitati
Un cunoscut cercetator in domeniul educational, Benjamin Bloom, impreuna cu o echipa de asistenti de la Universitatea din Chicago au facut un studiu de 5 ani, pe 120 de superstaruri: inotatori olimpici, jucatori de tenis, pianisti, sculptori, mari matematicieni si oameni de stiinta, toti varfuri ale domeniului lor. Concluzia a fost ca aceste superstaruri nu s-au nascut asa pur si simplu, ci au fost educati in acest spirit. Talentul lor poate fi diferit, dar experientele din copilarie au tendinta sa fie extraordinar de asemanatoare.

Bloom considera ca majoritatea copiilor, daca li se ofera conditiile necesare, pot invata aproximativ orice. El insista spunand: “Potentialul uman este mult mai mare decat cel masurabil prin IQ sau prin teste de aptitudini”. O alta mare surpriza a cercetarii a fost modul grozav de intens in care caminul, familia influenteaza procesul de dezvoltare a unui superstar.

O mama isi aminteste cum mergea prin muzee cu copilul si mai tarziu acesta era un renumit sculptor. Copilul incearca activitati care sa-i incante pe parinti. Sau dupa cum spunea Bloom: ”Daca acasa se asculta multa muzica, nu inseamna neaparat ca se va face copilul muzician. Dar daca nu se asculta muzica, este foarte probabil ca nu va ajunge muzician”.

Desi majoritatea acestor copii au cunoscut reusita, nimic nu s-a intamplat peste noapte. Nimeni nu a ajuns in varf fara avea ani de munca in spate. La inceput totul se facea in joaca, cand apare “pasiunea” pentru ceea ce este de urmarit mai tarziu. Urmatoarea faza este “perfectionarea”, incurajarea copilului pentru întâiul semn de talent si lectiile in particular pentru a dezvolta aceasta întâia “pasiune”. Ultima faza este “personalizarea”, cand copilul dezvolta un stil personal si are efecte in competitii.

Cum se poate sti daca avem un copil supradotat?
Daca nu toti copii neașteptată sunt supradotati, acestia din urma, in schimb, sunt adesea prea rapidă si curiosi din toate punctele de vedere. Ei pun intrebari uimitoare pentru varsta lor (despre sfarsitul lumii, despre cum circula sangele prin vene sau cum se formeaza norii). Uimitor sau nu, la scoala pot fi insa elevi slabi. Pentru ca ei inteleg mai repede ceea ce explica profesorul, iar ceilalti mai greu, ei se obisnuiesc sa nu mai faca nimic, perturba clasa si lasa sa se stinga harul lor. Aici intervine parintele care trebuie sa-l supravegheze si sa-l stimuleze tot timpul, ca sa nu ajunga sa fie “statuia” din spatele clasei care isi iroseste talentul.

Contrar unor idei preconcepute, acesti copii nu sunt cu ochelari mari, sau cu o anumita statura si care ii dispretuiesc pe colegii de varsta lor. Ei pot trece chiar uneori neobservati, pentru ca nimic (fizic) nu-i deosebeste de ceilalti copii, exceptand facultatile intelectuale superioare, o creativitate si o imaginatie uneori remarcabila in anumite domenii (desen, muzica).

Ca la majoritatea copiilor si la aceste stele in devenire trebuie sa li se reaminteasca sa exerseze, sa fie incurajati si sustinuti. Pentru a mentine optimismul si sansele crescande de educare a unor copii speciali, trebuie sa avem simtul umorului pentru a depasi problemele, obstacolele sau momentele de descurajare cu care se confrunta din cand in cand.

Umorul incurajeaza. S-a demonstrat ca este una dintre cele mai stimulante unelte de care ne putem folosi pentru a-i invata pe altii.

Nu uitati ca in fiecare copil exista un talent ascuns. Noi ii putem ajuta sa infloreasca. Chiar daca nu ajunge la o faza maxima, e suficienta si o reusita de amator: iubirea pentru un sport, muzica sau alte activitati intelectuale, inseamna o existenta mai buna, o viata mai frumoasa.

Copil supradotat? 5 reguli de urmat:
- nu uita ca e copil si ca are nevoie si de activitatile varstei (joc);
- lauda-i pasii chiar daca sunt mici;
- cauta un profesor care sa i se potriveasca, sa-i placa copilului;
- nu cauta sa-l suprasoliciti, recunoaste si accepta ca uneori nu mai poate face fata presiunii;
- cand negociezi cu el, nu uita ca recompensa este si materiala, dar conteaza mai mult micile bucurii, micile rasplati care sa-i umple sufletul de fericire: sa iasa la joaca, o mancare preferata, o haina noua etc.

Autor: Anda Negru, psiholog