 |
 | Studiu clinic cu privire la hipertensiunea arteriala secunda |  |
|
DrBlajutEma
Administrator
 
|
|
Studiu clinic cu privire la hipertensiunea arteriala secundara din unele malformatii renale congenitale la copil
Dr. Carmen Duicu, Prof. Dr. Eva Kiss, Prof. Dr. C. Rusnac, Clinica Pediatrie II, UMF Târgu-Mureş Articol preluat din Revista Medicala Romana pentru sectiunea EMC pediatrie, luna decembrie 2008. În 85% din cazurile de hipertensiune arterială la copil, este vorba de HTA secundară unei alte boli. Dintre cei 50 de copii cu malformaţii renale diverse, 13 (26%) au prezentat hipertensiune arterială. A fost vorba în primul rând de hipoplazii si displazii renale ,rinichi polichistici, dar şi de malrotaţii renale, ectopie renală şi sindrom joncţional prin pensă vasculară. Excluzând complicaţiile infecţioase de tip pielonefrită cronică, autorii opinează pentru o hipertensiune arterială produsă prin mecanism ischemic secundar unor vicii de vascularizaţie (malformaţii vasculare). INTRODUCERE Se ştie că la copil hipertensiunea arterială (HTA) secundară înseamnă aproximativ 85-90% din totalul copiilor hipertensivi, ponderea cea mai mare având-o HTA renală. Astfel, se apreciază că din 68% HTA secundară dintr-un serviciu pediatric, 54% este de origine renală (6). În cadrul acesteia, cele mai frecvente cauze de HTA sunt reprezentate de HTA renală parenchimatoasă, urmată la distanţă de HTA renovasculară (90 faţă de 10%) (1, 5). Astfel, în faţa unui copil hipertensiv mai des ne gândim la o glomerulonefrită sau pielonefrită cronică şi mai rar la o stenoză sau tromboză a arterei renale, mai ales îndată ce vârsta este mai mare. Dar, şi mai rar se pune problema unei malformaţii renale care să inducă o HTA, deşi această posibilitate se află şi ea nu trebuie exclusă, până la efectuarea unei ecografii renale sau a unei urografii intravenoase. Lucrarea de faţă îşi recomandă să demonstreze care dintre malformaţiile renale congenitale se însoţesc de creşteri ale valorilor tensionale la copil. MATERIAL ŞI METODĂ Studiul a fost efectuat pe 50 de copii cu malformaţii renale congenitale internate în Clinica Pediatrie II din Târgu-Mureş în perioada 2000-2005. Diagnosticul malformaţiilor renale a fost stabilit pe baza examenului ecografic, completat cu urografie i.v. iar în unele cazuri şi scintigrafie renală, în coroborare cu datele examenului clinic (prezenţa sau absenţa HTA) şi a unor investigaţii de laborator vizând, în principal, funcţia renală. Au fost excluse, bineînţeles, alte cauze de HTA (cardio-vasculare, endocrine, medicamentoase, etc.) şi, mai ales, renale (nefropatii) sau infecţii urinare în antecedente, pentru a exclude o posibilă pielonefrită cronică. Nu am avut probabilitatea de a efectua arteriografii renale sau determinări ale activităţii reninei plasmatice. REZULTATE ŞI DISCUŢII Am împărţit malformaţiile renale întâlnite la lotul studiat în 4 categorii (tabelul 1). Tabelul 1 Categoriile de malformaţii congenitale ale rinichilor [url=http://www.99poze.ro/p/36b82db02c47ab2f78dbc81c1e30e5ea.jpg]  [/url]
Rezultă din acest tabel că dintre cei 50 de copii cu diverse malformaţii renale, 13 (26%) au prezentat creşteri ale valorilor tensionale. Interesant este faptul că numai la 8 copii hipertensiunea s-a manifestat şi clinic, atrăgând atenţia medicului de familie care a propus internarea în vederea stabilirii etiologiei hipertensiunii, la restul de 5 copii depistarea malformaţiei renale şi a HTA făcându-se întâmplător, cu ocazia efectuării unui examen ecografic abdominal sau a măsurării de rutină a TA. Media de vârstă a bolnavilor noştri hipertensivi a fost de 9,3 ani, ceea ce arată că, deşi este vorba de malformaţii renale congenitale, diagnosticarea acestora ca şi a HTA s-a făcut destul de târziu, dat fiindcă examenul ecografic ca şi măsurarea TA la copii nu a intrat în practica curentă a medicilor de familie. Hipertensiunea a îmbrăcat aspecte variate, fiind oscilantă la 5 copii şi cu valori fixe la restul de 8, încadrându-se în funcţie de mărimea valorilor tensionale în categoria de HTA medie, cu excepţia cazului de hipoplazie renală bilaterală care a prezentat o HTA severă (peste 180/110mmHg). Din punct de vedere al sexului copiilor, predominant a fost cel bărbătesc (63%). Studiul pe grupe de malformaţii a arătat că HTA sa întâlnit cel mai frecvent la copii cu malformaţii de structură renală (53,84%). În această grupă, hipertensiunea a fost găsită la 4 din cei 6 copii cu hipoplazie renală (bilaterală la 1 copil, unilaterală la 5 copii) (figura 1). [url=http://www.99poze.ro/p/76b1388b8000ea15d749f261b098d29a.jpg]  [/url]
În acelaşi grup al malformaţiilor parenchimale, de structură, 1 copil din cei 2 cu rinichi polichistici au avut de asemenea HTA. Tot 1 copil din cei 9 cu malformaţii topografice (malrotaţie şi ectopie renală pelvină) a avut valori tensionale crescute (figura 2). [url=http://www.99poze.ro/p/0de36f1ea9febe3387f4e9bff81f2f11.jpg]  [/url]
În schimb, dintre cei 19 copii cu malformaţii renale numerice (figura 4) [url=http://www.99poze.ro/p/b6c5c065d3790c4452d9ef03a07329a4.jpg]  [/url]
numai 3 (15,8%) au prezentat HTA, iar în cadrul sindromului joncţional (figura 3) [url=http://www.99poze.ro/p/f1ebc041dac06c738fab813cb8eef27a.jpg]  [/url]
numai la 1/4 dintre copii s-au găsit valori tensionale crescute, în absenţa oricărei pielonefrite acute sau cronice. Corectarea chirurgicală a malformaţiei vasculare la cei 2 bolnavi s-a soldat cu normalizarea valorilor tensionale, ceea ce a exclus posibilitatea intervenţiei unei complicaţii de tip infecţios, prin mecanism interstiţial, în producerea HTA. Privitor la mecanismul patogenic al HTA la copii noştri cu malformaţii renale trebuie menţionat că arteriografiile efectuate de unii autori (2, 4) în cazurile de rinichi polichistici, hipoplazici, malrotaţi sau ectopici, au pus în evidenţă anomalii vasculare începând cu artere renale gracile, hipoplazice, cu vascularizaţie intrarenală foarte săracă din pricina lipsei ramificaţiilor intraparenchimatoase, de unde profilul ischemic al teritoriilor respective. Cu alte cuvinte este vorba în astfel de cazuri de malformaţii vasculare cu ischemie secundară, dovadă că şi dozarea reninei plasmatice a arătat valori crescute, ceea ce vine în sprijinul mecanismului vascular în inducerea şi întreţinerea HTA (vicii de vascularizaţie, ischemie renală, hiperreninemie, angiotensina I şi II). CONCLUZII 1. Hipertensiunea arterială întâlnită la unii copii pune în discuţie, printre alte cauze, şi posibilitatea unor malformaţii renale. 2. Malformaţiile renale parenchimale (de structură) constituie un factor ce poate induce o hipertensiune arterială secundară. 3. Hipertensiunea din malformaţiile parenchimale renale este consecinţa anomaliilor vasculare şi ischemice care fac să intre în funcţie sistemul renină-angiotensină. 4. Corectarea chirurgicală a anomaliilor respective sau nefrectomia pot să normalizeze, în astfel de cazuri, valorile tensionale crescute. 5. Determinarea tensiunii arteriale (TA) la copilul în vârstă de peste 3 ani trebuie să facă parte din examenul clinic de rutină. |
|||||||||||
|
_________________ DrBlajutEma@gmail.com
|
|||||||||||||
 |
 | Studiu clinic cu privire la hipertensiunea arteriala secunda | |
|
||
|
|
|